Asteptarea – o incredere

 

 

Cand intervine o despartire pe termen nedefinit, ai un ragaz in care sa te gandesti la ce a fost si sa decizi daca vrei sa aprofundezi (sau nu) mai apoi relatia. Relatiile sunt cateodata “gandite” in termen de succes – al tau sau al celuilalt – si mai putin simtite. O abordare care este de multe ori destinata sa duca la un esec. Fara indoiala sunt destule cazuri in care succesul unuia distruge relatia, dar nu la o asemenea situatie ma refer acum.

Se intra mai greu sau mai usor intr-o relatie si se poate iesi la fel. Doi oameni care construiesc o legatura pe termen lung au de obicei multe in comun la nivel inconstient. Totusi, trebuie sa recunoastem, asta nu este indeajuns. Atunci cand nu exista si un fundal, un camp de interes manifestat reciproc si o forma de comunicare, uneori poate complicata, legatura isi pierde din intensitate.

Forta unei legaturi este data si de implicarea mutuala in relatie. Adica, pe de o parte avem persoanele, pe de alta, legatura lor. Legatura este un plan psihic de interactiune, o zona de contact care ramane “vie” – daca putem spune astfel – si in absenta celuilalt. Vedem in ea poate o ura, o furie impotriva celuilalt, alteori, dimpotriva, o iubire care pare sa treaca dincolo de conventii si frontiere.

Oricum ar fi, lipsa nu poate fi ignorata. Sunt zile lungi de asteptare, resimtite sau nu intr-un mod clar definit. In alte ocazii, pare ca timpul trece mai repede si fiecare isi vede de propriile interese. Cea mai “normala” traire ar fi cea in care te raportezi adecvatla realitate. Stii ca e o chestiune de timp ca ea sau el sa revina. Dar in ce masura putem vorbi intr-adevar aici de asa ceva intr-o legatura?

Sa astepti pe cineva. Un act pasiv, in care nu se face ceva sau altceva. Celalalt asteapta. Asteapta sa revii in relatie de acolo de unde estiacum. In ipoteza unei disparitii misterioase, rudele isi asteapta un membru al familiei ani intregi. Probabil ca acestea sunt cele mai intalnite ipostaze. Putem observa ca asteptarea imbraca alteori si haina sperantei. “Sper ca celalalt sa ma tina minte, sa exist incain mintea lui.”

Actul de incredere pe care il reprezinta ceva atat de aparent inactiv, faptul de a astepta, o non-actiune, ramane vital in functionarea uneil egaturi. Sotul care este plecat luni intregi pe mare si care nu isi poate vedea sotia, pastreza o reprezentare mentala si afectiva a ei. Putem spune ca schimbul in legatura, atunci cand ea are baza solida, este ceva care pare de la sine inteles in asteptare.

Intrebarea ar fi cat il poti astepta pe celalalt. Cat reuseste unul sau altul samentina aprinsa flacara sentimentului care pana la separare a fost atat de mult alimentat. Se spune ca ochii care nu se vad se uita. Daca e astfel sau nu, descopera fiecare. Teama ca celalalt nu te va pastra in campul sau psihic, ca va cauta sa se protejeze de invazia unui astfel de “corp strain” erodeaza relatia.

Cand asteptarea este prea lunga, psihicul isi exercita functia sa dereechilibrare, mergand pe calea cea mai putin energofaga, cea deintegrare a corpului strain, o integrare insa fortata. Despartirea -nedorita – este traita ca o (noua) trauma, care aminteste de altele din trecut. In asemenea momente, celalalt pare sa fie de vina pentru intreaga desfasurare care a dus la despartire. E mai simplu sa fie astfel.

Sasimti presiunea corpului strain, sa vrei sa te aperi de ea. Iar pe dealta parte, sa te lasi acaparat de aceasta presiune. O contradictie. Traiesti stari diverse, in care celalalt pare sa nu mai existe pentrutine, sa fie uitat, dar presiunea in sine nu dispare. Ea se exprimaprin vise, prin dorinte, prin fantasmele tale. Nu stii niciodata pentru cat timp.

Leave a Reply