Atat de asemanatori si totusi atat de diferiti

 
Faptul cunoscut este ca avem o constitutie fizica de sorginte comuna. Suntem in mod normal oameni cu doua maini, doua picioare, doua urechi, doi ochi, o gura, un nas s.a.m.d. Toate potrivite, desigur. Mircea Santimbreanu cu “Recreatia mare”, aminteste inevitabil de copilarie, mai ales in prima zi de iarna adevarata: Astazi a nins. Sa ne intoarcem insa atentia asupra chestiunilor psihologice, lasand deoparte nostalgia si regretele…
 
E imposibil sa ne abatem de la specia careia ii apartinem. A simti e specific speciei umane. Dezideratul de a construi “omul viitorului”, lipsit de emotii, este din start sortit esecului, in ciuda incercarilor “progresistilor” de a crea o lume a intelectului pur.
 
Chiar de ar fi asa, ceea ce am numi intelect pur are in spate de fapt tot moduri de a simti. Ne intereseaza ceva sau altceva. Spunem cateodata ca nu ne intereseaza ceva sau altceva, dar pentru a sti ce nu ne intereseaza trebuie sa existe undeva in noi informatia asupra a ce ne intereseaza. Dar avem acces la ea? Am avut vreodata? Cand? Acestea sunt intrebarile pe care merita sa si le puna fiecare.
 
Traim intr-o lume a emotiilor, in care avem insa libertarea de a decide. Libertatea poate fi relativa, cate vreme nu manifestam interes fata de propria constitutie. Interesul inseamna o curiozitate. Sa fii curios cum functionezi tu insuti si cum sunt ceilalti. Nu in sensul de a “compara”, ci de a observa si a vedea prin ce esti diferit de ceilalti. Asemanarile sunt intotdeauna mai usor de asimilat.
 
“A fi diferit” care ia forma unei dorinte inconstiente care domina iti ofera o trimitere garantata la sectia de “Speciali” a vreunui spital de psihiatrie. Acele persoane care isi construiesc propria realitate, care este evident unica, pe cat de speciale sunt si persoanele cu pricina, exclud realitatea reala sa zicem asa, din care ceilalti sunt parte intrinseca.
 
Vorbim de un a fi diferit exprimat prin insasi modul cum percepi, intelegi mediul si cum te integrezi in el. A te integra aduce necesitatea unui schimb informational, deci include cum se raporteaza o persoana la ceilalti. A-ti fi teama mereu de oameni nu este integrare, ci amplaseaza pe o pozitie de supravietuire.
 
Mai sus este descris exemplul clasic al celui care sufera de fobie sociala. Boala ii traseaza granitele propriului teritoriu si totodata exercita o influenta oarecum mistica asupra sa. Boala este cea care nu-l lasa sa actioneze, pretinde acesta, iar el o hraneste utilizand din energia sa pentru a o invinge.
 
Eterna lupta impotriva simptomului – de exemplu anxietate, atac de panica – nu tine cont de prezenta atributelor personale, ce cauta astfel sa fie anihilate, ignorate sau izgonite. Atribute importante pentru ca aduc la lumina proprii moduri de a simti, fiind in acelasi timp conectat la cei din jurul tau. Totodata atribute care nu au putut fi evidentiate din variate motive, ele generand in timp simptomul.
 
Un conflict vechi care isi cauta o amenajare intr-o forma proprie. Conflictul intre “dorinta si putinta” cum se spune, intre ce e permis si ce e interzis. In momentul in care o persoana face eforturi pentru a-si distruge propria lume interioara, pentru a o uita, pentru a o nega, ea nu mai vede cine e de fapt.
 
Ca cineva ajunge sa aiba o identitate falsa este o consecinta fireasca aici. Identitatea falsa poate fi data de orice apartenenta stabilita cu cei care il accepta. Identitatea poate fi data de familia de origine, de o firma, de un partener, de o secta, de o asociatie etc. Simptomul odata instalat vine sa semnaleze faptul ca identititatea nu este cea reala si ca este necesara o separare de grupul de apartententa, separare conflictuala, la randul ei.

2 thoughts on “Atat de asemanatori si totusi atat de diferiti

Leave a Reply