Compensarea suferintei prin narcisism

Sa fii sau sa nu fii intr-o relatie? O parte din tine simte ca ar vrea sa iubeasca, sa fie iubita si stie cand lucrul acesta este posibil. O alta parte a ta nu-si permite riscul de a fi vulnerabila si cauta sa evite suferinta. Cum sa faci sa acorzi incredere celuilalt si sa fii intr-o relatie, atunci cand nu stii daca asteptarile iti vor fi intampinate?

Nesiguranta legata de intentiile celuilalt este de multe ori o forma a neincrederii in propria persoana. Increderea este o chestiune delicata atunci cand apare la mijloc o mare cantitate de narcisism, narcisism care nu poate fi vazut adesea ca atare. Atunci narcisismul va fi afisat sub numele de “fericire” intr-o incercare de a combate suferinta, intrucat suferinta nu are voie sa existe.

Insa fericirea nu este o chestiune de aparenta, ci de esenta. Declamarea fericirii reprezinta prin urmare o manifestare a acestui narcisism. Inconstient exista un scenariu care nu permite unei persoane sa fie autentica, pentru ca autenticitatea este considerata periculoasa, de aceea poate fi traita cel mult o placere narcisista, nu fericirea.

Putem face o analogie cu cel care priveste o floare si afirma ca este frumoasa. Utilizarea cuvantului nu lasa loc emotiei autentice. Intre ceea este perceput si ceea ce este simtit intervine o separare, data de cuvant, prin urmare sentimentul nu este unul real, ci deformat de un tert.

Egoul cauta sa obtina o anumita compensatie prin narcisism pentru a nu se simti ranit, cu scopul de a demonstra ca ceea ce experimenteaza sunt numai sentimente pozitive si ca nimic din ceea ce este neplacut nu este simtit. In aceste momente, desi toata lumea pare iubita, in acelasi timp este privita cu suspiciune. Narcisismul joaca aici rolul tertului care incearca sa protejeze individul de posibilarespingere si sa inlature teama de abandon sau de necunoscut.

Cand lupta dintre partea care isi doreste relatia si cea narcisista este intensa, ea devine vizibila in exterior si nu mai poate fi ascunsa. Persoana se straduieste sa restabileasca echilibrul interior. In unele situatii rupe impulsiv relatia. Furia din spatele acestui acting – out nu este simtita, ci este mascata de trairea unei stari de indiferenta sau tristete, adesea rationalizate.

In unele cazuri partile se manifesta ca si cum nu ar sti una de alta, este prezent un clivaj. Celalalt este vazut a fi “bun” sau “rau” in functie de cum se facetranzitia intre parti, iar comutarea de la o instanta la alta poate fi sesizata, in cazurile fericite, de catre individ dupa un timp.

Lucrul acesta este posibil intrucat mai exista o instanta (parte) care se gaseste in contact cu realitatea interioara, instanta care vede suferinta prezenta, insa ei nu ii este permis sa se manifeste de catre ego. Sa te simti slab si nesigur, sa-ti exteriorizezi dorinta, precum si frica de a fi cu celalalt pare sa fie de evitat. Dar oare asa sa fie?

Iubirea deriva din capacitatea unei persoane de a fi vulnerabila in raport cu o alta. Cand aceasta isi interzice vulnerabilitatea din teama ca va fi ranita, isi reduce treptat capacitatea de a iubi. Ceea ce apare in loc este acest narcisism care aduce in impas sau impiedica relationarea. Pentru ca atunci cand o persoana nu are acces la propria realitate interioara, cu greu va putea avea acces la a celorlalti.

Leave a Reply