Ispita jocului

"Va multumim pentru ca ati jucat la Cazino si va mai asteptam!" Primirea de mesaje nesolicitate de acest tip nu este ceva neobisnuit. Multe persoane au de-a face cu ele, indiferent ca au jucat sau nu vreodata la Cazino. Interesul ar fi pentru o participare cat mai larga si consecventa din partea unui public tinta in spatiul amenajat, fie el fizic ori virtual. Invitatiile de a juca la ruleta, la aparate etc. au devenit o constanta in zilele noastre dominate de consumerism.

 

Intr-adevar, nu jocul in sine este cel ce ia mintile jucatorilor, ci faptul ca acesta nu poate fi moderat afectiv. Cazinoul exploateaza cu buna stiinta latura vulnerabila a celor ce vor deveni mai apoi dependenti de jocuri de noroc, iar faptul ca la inceput un prieten – sau in general anturajul – il atrage pe jucator in acel loc sau ca intra el singur din pura curiozitate este mai putin relevant.

 

Trairea unor experiente disociative ramane in acest caz elementul de baza sub care de cele mai multe ori se ascunde latura inconstienta reprimata si/sau refulata de-a lungul timpului de catre o persoana. Dependentul e in tema cu probabilitatea infima de a castiga ceva din jocurile de noroc, insa irationalul are mai mereu castig de cauza.

 

Pe langa aceasta nota dominanta, jucatorul pare ca mereu se simte "bine" in Cazino, indiferent daca pierde sau castiga diferite sume de bani, facand confuzia intre o stare de bine reala, pe care nu a cunoscut-o poate niciodata si nevoia de a se simti stimulat, de a se distra.

 

Odata acaparat de "spiritul Cazinoului", jucatorul nu va il va putea parasi cu adevarat decat in momentul in care isi va fi cucerit cu adevarat autonomia, pana in acel moment revenind in mod constant la masa de joc, in virtutea dependentei sale, subordonata ideii de magie.

 

Jucatorii prezinta vizibile tendinte depresive, o capacitate redusa de a fi in contact cu realitatea si o atitudine in majoritatea cazurilor pasiv-agresiva. Incapacitatea de a actiona pare adanc inradacinata in tiparele inconstiente, fiind influentata si de mediul in care se gaseste dependentul.

 

Auzim sau citim adesea despre dorintele jucatorilor de a produce o schimbare in acest sens. Unii dintre ei sunt constienti de ceea ce li se intampla, dar nu inteleg cum anume s-a ajuns in acel punct. O alta categorie continua sa ruleze pe pilot automat, chiar si in ciuda interventiei celor din jur care trag semnale de alarma.

 

Iluzia unei vieti independente traite pana atunci, viata care e mai curand rodul unor intamplari fericite, asociata inteligentei sau abilitatilor dependentului, decat a unei reale implicari a sa, il determina pe acesta sa considere ca va fi posibil de asemenea un miracol pentru a se putea redresa. Mentalitatea tipica este ca daca pana atunci s-a descurcat intr-un fel sau altul, la fel se va intampla si in viitor.

 

Miracolele se intampla, afirma jucatorii, sperand ca cu cat ridica miza mai mult, cu atat vor avea mai mari sanse de a obtine potul cel mare. Altii isi spun ca cel mai bine e sa eviti Cazinoul, dar nu sunt capabili sa se desprinda in ciuda dorintei. Nu in ultimul rand sunt si cei ce isi dau seama ca magia mult dorita nu este decat o Fata Morgana si treptat reusesc sa devina autonomi.

In ce masura dependentul de jocuri se poate vindeca sau nu de meteahna sa este discutabil. Daca in boala fizica, rabdarea, ca si increderea in recuperare sunt factori cheie pentru un rezultat durabil, dar in absenta unor pastile luate in mod regulat, ea nu se poate produce, in cea psihica, fara o modalitate activa de a o infrunta, vindecarea devine aproape o utopie. Pentru ca aici nu exista nicio pastila magica.

Leave a Reply