La placinte, inainte! La razboi, inapoi?

Fie ca vorbim despre un barbat aflat intre doua femei sau despre o femeie intre doi barbati, momentul alegerii oricaruia dintre acestia drept partener de cuplu este mai mereu unul problematic pentru toti cei situati intr-un astfel de trio. Dar ce conduce la o asemenea ipostaza? Cea mai frecventa situatie este cand barbatul sau femeia intalnesc pe altcineva care corespunde in plan fantasmatic mult mai bine conceptului de familie.

"Fantasma familiei" este adesea in directa legatura cu alegerea unui partener de viata in care masculinitatea sau feminitatea sa poata fi exprimate. Putem aduce in discutie aici barbatul, copil intr-o relatie si adult intr-o alta. In prima relatie barbatul se simte si se comporta infantil. In cea de-a doua, acesta se simte cap de familie, recurgand la un comportament specific adultului.

Avand o baza biologica solida, a procreerii, a perpetuarii speciei, aceasta fantasma a familiei are o forta peste care nu se poate trece cu usurinta. Faptul de a-l percepe pe celalalt drept component al familiei fantasmatice poate conduce la reactii, gesturi neasteptate, spectaculoase atat pentru protagonistii insisi, cat si pentru cei din jur.

Cupluri percepute social drept solide se destrama, iar lumea priveste nedumerita, cautand o cauza, un vinovat, acolo unde in fapt nu exista niciunul. Partenerii pareau ca se inteleg excelent si poate aveau multi ani petrecuti impreuna. Casatoriti sau nu, acestia isi despart drumurile. Decizia unuia dintre ei de despartire se poate dovedi uneori dureroasa pentru ambii. Exista la mijloc o teama de pierdere?

Ar fi prea simplu daca totul s-ar rezuma la atat. Atunci intervine frecvent un recul. Initiatorul separarii este pus in fata unei dileme. Vrea sa mearga intr-o alta relatie, mai satisfacatoare pentru el, dar ramane prins in continuare in cea dintai. Am putea privi si astfel: Exista o lupta intre fantasme si cu care persoana ramane in final nu reprezinta intotdeauna un indicator al dorintei reale.

In alte cazuri, se asteapta o clarificare vis a vis de persoana cu care se doreste constituirea cuplului. Simte ea ce simte celalalt? Vrea ce vrea celalalt? Iar in masura in care este posibil, se poate merge mai departe. Asta da sens si se poate recurge la unele amenajari. Sa stii cum esti si cum vrei sa fie celalalt poate aduce surprize placute in ce priveste o potentiala legatura de cuplu.

Exista intotdeauna un moment specific de infiintare a unui cuplu. Pe el se prind multe teme, printre care esentiale sunt fantasmele celor doi. Fantasma familiei poate fi asociata cu altele, de o vigoare semnificativa, ceea ce intareste legatura respectiva. Important este deci cum se raporteaza unul la celalalt acesti parteneri, cat de mult simt ei ca se potrivesc, cat de mult se intersecteaza aceste universuri fantasmatice.

Dar cum se poate recurge la o simplificare? Sa-ti ascunzi suferinta in spatele unor dorinte de tot felul sau a unor aliante, casatorii, legaturi, este usor. Sa accepti ca suferi este dificil. Unele relatii au un scop de intemeiere inconstient si aduc cu ele multa suferinta, dorita, cautata in trecut, ce nu poate fi simtita ca atare pentru perioade largi de timp, cateodata ani.

Maturizarea, pe de alta parte, vine sa modifice acest patern disfunctional, iar protagonistul realizeaza ca vechea relatie nu mai corespunde nevoilor actuale, fie ele emotionale sau de alt tip. Decizia separarii devine in acest caz una fireasca, in care prezenta celui de-al treilea participant in realitatea proprie, desi aduce cu sine eliberarea dintr-o legatura disfunctionala, nu reprezinta o garantie a alcatuirii unui nou cuplu. Acest lucru il vor descoperi ei poate la momentul potrivit.

Leave a Reply