Pastreaza distanta!

 

Luna care tocmai s-a incheiat a fost luna constientizarii hartuirii, dupa cum am gasit relatat acum ceva timp pe www.psihoterapie.net. Un bun prilej pentru a ne gandi cateva momente la comportamentul hartuitorului. Cine te hartuieste? De ce o face? O situatie neplacutace necesita de multe ori atentie speciala si in caz extrem apelareala legiuitor sau alt for competent.

Fie ca vorbim de manifestari in real sau chiar in mediul virtual, hartuitorul are motivele sale clar definite. Cel mai des, pare ca in mintea acestuia vrei sa iei ceva “al lui” sau nu ii lasi ceva care crede ca i se cuvine, vazut fiind deci ca tot al lui. Posesivitatea este un criteriu intalnit. Apararea teritoriului propriu sau dorinta de a invada teritoriul unei alte persoane pot fi asociate usor cu posesivitatea, dar nu au cum explica fidel actele de agresiune alehartuitorului.

Hartuirea este un univers al incapacitatii de autocontrol, un univers situat inapropierea nebuniei, desi nu excludem si posibilitatea ca hartuitorul sa stie foarte bine ce urmareste, “urmareste” fiind aici un cuvant cu dublu sens, ales intentionat. Am gandi ca hartuirea este mai curand o lume a afectului in care hartuitorul resimte o neputinta majora – cea de a nu putea avea el insusi ceea ce isi doreste si are altul.

Ca hartuitorul se simte frustrat este de la sine inteles in acest din urma context. Cateodata vrea sa te inspaimante printr-o metoda sau alta mai mult sau mai putin elaborata. Ades, cel ce hartuieste este mult prea prins de ce simte pentru a mai putea gandi cum stau in realitatelucrurile. Din orice unghi am privi-o, hartuirea ramane o situatie a neputintei interioare care isi cauta o tinta in exterior.

Trasatura care ramane definitorie este ca cel ce hartuieste pe un altul nu poate accepta si respecta limite. Nu mereu exista o relatie cu persoana urmarita, dar este vizibila existenta unei legaturi in mintea celui care hartuieste, uneori experienta hartuirii fiind expresia prezentei unui intermediar cu care ai o relatie ce nu poate fi tolerata de hartuitor.

Esti hartuit? Strange dovezi. Inregistreaza apelurile telefonice, pastreaza inscrisurile pe care le-ai primit, sub orice forma ar fiele. Nu se stie cand iti vor fi necesare. Hartuiesti? Consulta unspecialist in sanatate mentala, ai o problema serioasa. Prima intrebare pe care ar trebui sa si-o puna o persoana hartuita este daca a trasat limitele indeajuns de clar. Iar daca este cel ce hartuieste, ce anume il impinge sa treaca peste granitele altuia.

Ambele ipostaze pun o presiune mare asupra psihicului respectivilor. Hartuitorul cauta sa isi descarce presiunea din vechi relatii pe umerii altuia, dar o face intr-un mod nefericit, generand alta, care poate intra sub incidenta legii sau a vreunui sanatoriu. Faptul ca o persoana nu reuseste sa isi rezolve propriile frustrari decat astfel este de multe ori o realitate. Cel hartuit, pe de alta parte, prin intreaga sa atitudine poate transmite mesaje ambiguue, care faciliteaza episodul de hartuire.

Esti hartuit? In masura in care ai ocazia, defineste limitele ferm. Vei fiscutit de situatii “penibile” in care celalalt va cauta sa realizeze lucrul asta in locul tau. Atunci cand nu o faci, inseamna ca esti dispus sa iti asumi posibilele consecinte ce deriva din flexibilitatea granitelor tale, desi asta nu scuza atitudinea celuilalt. Hartuiesti? Mai bine te-ai intreba ce te impinge sa iti utilizezi timpul intr-un mod atat de precar si ai lua masuri pentrua-ti remedia dificultatile ce vizeaza propria persoana.

Am prezentat un punct de vedere sumar, care priveste hartuirea in ansamblu si nu are cum se opri asupra fiecarei povesti de hartuire inparte. Daca ar fi sa ofer o ultima recomandare, aceasta ar fi ca fiecare sa isi vada de propria viata si sa se preocupe mai putin de a altora. Pentru ca cel mai usor ar trebui sa avem acces la propria lume, iar daca lucrul asta nu se intampla, apare intrebarea ce ne impiedica sa vedem in noi.

Leave a Reply