Lasa-ma sa plec din Infern!

Daca ai fi Craiasa cea buna, iar Diavolul te-ar rapi si ti-ar propune sa-ti petreci 6 luni din an alaturi de el contra celeilalte jumatati in afara Infernului, ai accepta? Asta este tema pe care o propune un desen animat, semnat Walt Disney Pictures – The Goddess of Spring (1934). Sa vorbim astazi despre pretul libertatii.

Zeita primaverii traieste linistita la suprafata pamantului, impreuna cu vietuitoarele care o iubesc si pe care le iubeste – caprioare, flori, toate ii surad. Pana in ziua in care Diavolul (Hades) pune ochii pe Zeita si, luand-o in brate, o ia cu sine in Infern. Degeaba se zbate sarmana atat pe traseu, cat si odata ajunsa acolo. Este inutil, a intrat pe taramul lui Hades, iar Diavolul nu are de gand sa ii dea voie sa plece.

Esteun desen animat care merita analizat sub aspect psihologic pentru ca in realitate transmite un mesaj complicat, a carei simbolistica, odata decriptata, furnizeaza mult material cu trimiteri la dependenta, sexualitate, pericol si multe altele. Dar sa vedem ce urmeaza.

Deindata ce Zeita a fost rapita, intreaga viata de la suprafata terestra este afectata de un frig din ce in ce mai patrunzator. Ninge, animalele si plantele au de suferit, de trecut, in cel mai buncaz, printr-o perioada de hibernare. Este iarna care ameninta ca in lipsa tinerei sa se transforme intr-una vesnica.

In acelasi timp, in Infern, este extrem de fierbinte. O multime de dracusori danseaza, este voie buna, iar Diavolul ii ofera Zeitei multe pentru ca ea sa accepte sa ramana cu el si sa-i devina partenera. Intelegem de aici ca dorinta lui nu se rezuma numai la a-si rezolva singuratea, ci intentiile sale au si conotatii sexuale.

Este vizibil contrastul ger de la suprafata pamantului – caldura intensa in Infern. Ce ramane dupa disparitia ei este raceala, stagnarea – ce se intampla in prezenta ei alaturi de Diavol, o viata tumultoasa, fierbinte. La exterior, frigiditatea – in interior, starea de excitatie.

Zeita plange si respinge toate darurile pe care Diavolul i le ofera, printre care si un diamant enorm ce straluceste de-ti ia ochii. Lacrimile ei curg siroaie, isi aminteste de tot ce a pierdut dupa cea fost rapita. Intreaga natura are nevoie de ea pentru a se trezi la viata, iar ei ii este dor de tot ce a fost nevoita sa lase in urma. Nimic n-o indupleca sa il accepte, nici atitudinea lui bine-voitoare, nici cadourile. Ea isi doreste libertatea.

Gasim in desenul animat ideea de negociere esuata, de ceva care, desi nu se vrea a fi luat in stapanire cu forta, este dorit cu intensitate. Nimic nu l-ar impiedica pe Diavol ca Zeita, odata sechestrata pe taramul sau, sa-i devina iubita – amandoi sunt constienti ca ea nu are cum pleca de acolo. Insa el se straduieste sa isi foloseasca intreg sarmul de care dispune pentru a o convinge.

Cand exasperat realizeaza ca nu are cum ajunge la un asemenea deznodamant, intrucat Zeita il refuza in mod constant, se incrunta, stramba din nas, iar in cele din urma, o intrebare este lansata in eter: “-Ce vrei? Spune ce vrei si iti dau orice iti doresti!” Iar ea, schimbandu-se de indata la fata si devenind zambitoare, precum i-o ceruse Diavolul, ii raspunde ca vrea sa fie eliberata si lasata sa traiasca alaturi de vietuitoarele sale  dragi, care au nevoie de ea.

“-De acord!”, spune Diavolul, iar Zeita tresare, ca desteptata dintr-un somn adanc, devenind extrem de voioasa si indreptandu-si privirea catre acesta. “- Cu o conditie: Sa revii pentru 6 luni din fiecare an aici impreuna cu mine.”, iar ea accepta si este eliberata. Fiecare a stiut ce si-a dorit, dar un compromis a fost necesar pentru a rezolva lucrurile intr-un mod care pare ca fiind amiabil si in final aduce cu sine atat libertatea, cat si placerea – ambele in anumite limite.

Regasim ideea pe de o parte de dorinta intensa, iar pe de alta, de cautare a satisfacerii ei, care nu poate fi solutionata decat prin tatonari repetate de catre amandoi. Vedem o legatura care nu poate fi destramata, desenul animat aduce in vizor dependenta Zeitei, fara aputea fi precizat de ce anume. Diavolul este prezentat a fi unul atragator, iar taramul sau, unul primitor, incitant, care promite satisfactii.

Cu toate acestea, ramane in fundal imaginea clasica a unui Diavol care rapeste, sechestreaza, ofera un targ in care tine cont mai ales de propriile interese, triseaza, seduce, manipuleaza, accepta un pact, intoarce situatia in favoarea sa. Ce aduce nou acest desen animat este un Diavol insufletist de umanitate – el tine cont de implorarile Zeitei – manat desigur de cele mai nobile intentii… diabolice.