Cand unui profesor de poezie si scriitor, Lance Clayton (interpretat de actorul Robin Williams), talentat, dar nepopular, ii moare fiul, Kyle, sugrumat accidental din cauza practicilor sado-masochiste, tatal profita de tristul eveniment si publica un fals jurnal al acestuia. Moral sau nu, gestul sau ii aduce succesul mult asteptat.

Ce o sa aduc acum pentru inceput in discutie este valoarea pe care o are fantasma in viata fiecaruia dintre noi. Fantasma in sine este o creatie personala rezultata dintr-o serie lunga de vise neimplinite, este complicata si uneori surprinzatoare. Fantasma exista indiferent de vointa noastra, este de natura inconstienta, chiar daca uneori putem cunoaste parti din ea.

Prin urmare, fantasma pre-exista in mintea noastra si ne urmareste pretutindeni. Ea nu este buna sau rea, are pur si simplu o viata proprie a sa care transcende orice coordonate temporale si orice logica, pulsand in noi si impingandu-ne catre acte menite sa o transforme in realitate. Tensiunea in sine ramane indiferent daca noi cautam sa ne reprimam dorintele ascunse.

Mai mult, cu cat aceasta reprimare este mai puternica, cu atat pulsiunea in sine creste, fiindu-i astfel alocata fantasmei o energie tot mai mare, cateodata cu mult dincolo de vointa noastra. Prin acting-out, punerea in scena a fantasmelor, se ajunge la o diminuare a acestei presiuni, care ne elibereaza cel putin pe moment. Pulsiunea astfel satisfacuta, fantasma isi pierde din putere, dar nu dispare.

Profesorul Lance isi doreste faima, dar nu are curaj cat sa-si asume raspunderea indeajuns de ferm pentru a pasi pe drumul catre reusita, preferand in schimb sa ii invidieze pe cei care o au. Scrie, dar nu este publicat, editurile refuzandu-i in mod constant romanele. Tocmai nesiguranta aceasta il trage inapoi si totodata il deprima. Apare in prima parte a filmului ca fiind lipsit de entuziasm, un personaj care, desi simpatic, nu inspira nimic nimanui. Ii lipseste forta interioara care sa il propulseze spre reusita.

El trece neobservat si asta il doare. Invidia fata de profesorul de engleza care preda la o alta clasa creste direct proportional cu teama sa ca acesta ii va fura iubita, care, desi tine la el pare a juca pe doua fronturi. O vedem cum, in ciuda declaratiilor sale de iubire si stabilitate, sentimentele ei fata de cei doi protagonisti oscileaza, fiind influentate de propriile fantasme destul de transparente. Vrea sa se afle in compania unui barbat de succes care sa o faca sa se simta puternica si pe care sa il admire.

Gelozia lui vine din insecuritatea pe care o simte. Nu se vede pe sine atat de talentat incat scrierile sale sa devina un best-seller. Ezita si isi accepta mahnit infrangerea, luand-o drept un dat al sortii. La al cincelea roman isi propune sa abandoneze lupta cu sine si sa renunte la scris. Dar chiar atunci, ii moare fiul, pe care il iubea, dar cu care nu fusese in stare sa aiba o relatie satisfacatoare.

Kyle este cam intarziat mintal si amenintat cu exmatricularea atat pentru rezultatele proaste la invatatura, cat si pentru comportamentul sau nepotrivit. Uraste muzica, filmele, sportul, oamenii. Nu-i place nimic altceva decat pornografia, iar unicul sau prieten este un coleg de scoala pe care, in mod curios, in ciuda tuturor tarelor sale de tot soiul, in mod evident il domina. Tanarul se exprima pe sine insusi in mod degajat, neinteresandu-l aproape deloc parerea celorlalti, tinand cont la limita de indrumarile parintesti si numai in masura in care este amenintat ca va ramane fara unicele sale surse de divertisment.

Odata cu moartea lui Kyle, tatal indurerat, realizand situatia jenanta in care se afla, insceneaza o sinucidere, in urma careia ramane biletul de adio al fiului sau, prezentat intr-o cu totul alta lumina. El devine astfel un personaj sensibil, neinteles, aflat in suferinta, pentru care “sinuciderea reprezinta solutia definitiva la problemele temporare existentiale”. Un joc al evenimentelor face ca biletul sa devina public, iar fiul sau castiga astfel post-morten o notorietate pe care tatal o va lua asupra sa, initial cu timiditate, iar mai apoi cu aplomb.

Dar acest joc de rol din punct de vedere psihologic dobandeste semnificatia unui acting-out prin identificarea proiectiva cu fiul sau. Lance isi traieste in felul acesta mult ravnitul succes, amplificat de aparitia falsului jurnalul al lui Kyle, in care vorbeste de fapt despre propria sa viata interioara, propriile trairi, confesandu-se in mod public, impresionand prin forta mesajului sau si cucerindu-i pe toti.

Prin urmare, el realizeaza un catharsis personal care il determina sa se prezinte tuturor pe sine asa cum este, indiferent de pretul pe care l-ar avea de platit. Care va fi acesta? Va invit sa urmariti acest film care nu vorbeste in realitate despre impostura, ci despre succes si prezinta unele mecanisme psihologice extrem de interesante care merita analizate.