Cenusareasa a fugit…
In versiunea traditionala a basmului, Printul alearga dupa ea. Cu pantofiorul in mana. Intr-o versiune moderna, isi spune: “- Ce atata agitatie?! Revine la bal si fara condur.” Sa facem azi o paralela intre aceste doua scenarii, care descriu actiunea dintr-un basm in realitati alternative. Acestea presupun un spatiu al imaginatiei. Ca si in cadrul terapeutic, spatiul respectiv necesita un suport, reprezentat de un timp bine determinat si de o anume constanta.
Cunoscutul basm vorbeste despre un palat in care are loc o petrecere. Despre un Print. Despre o tanara, poreclita “Cenusareasa”, care este nevoita sa faca eforturi foarte mari pentru a-si putea satisface o fantasma, aceea de a participa la balul din palat. Cu toate acestea, chiar si asa reuseste doar ajutata de o zana buna sa isi indeplineasca dorinta.
Insa, deloc de neglijat, fantasma asta n-a rasarit din senin. Stim ca Cenusareasa a avut o copilarie fericita care s-a terminat brusc. I-a murit mama si a fost nevoita sa se redescopere pe sine intr-o alta familie, nu tocmai potrivita pentru ea. Cele doua surori si mama vitrega nu o tratau deloc bine, ci ca pe o servitoare.
Muncea fara sa fie apreciata, depunea multa munca manuala (spala vase pentru intreaga familie, curata podul, hranea porumbei si multe altele) si prea putina intelectuala, intrucat era vesnic hartuita de rudele vitrege cu fel de fel de pretentii. Astfel se face ca in fiecare noapte tanara plangea si fantasma. La o viata mai buna, la un Print… S-o numim oportunista?
Oricum ar fi stat lucrurile, mai aflam ca la bal Printul o indrageste pe data, iar apoi danseaza cu ea mai multe nopti la rand pana cand sarmana sa isi piarda condurul de cristal. Intelegem din poveste ca acesta din urma este foarte valoros de vreme ce in final datorita lui Cenusareasa va accede la titlul princiar.
Prinsi in vartejul dansului de la balul care pentru Cenusareasa presupune respectarea unei restrictii – sa nu depaseasca miezul noptii – cei doi protagonisti se afla in fata unei incurcaturi care in cele din urma este rezolvata intr-un mod fericit: Pot fi impreuna cata vreme se doveste ca pantofiorul este intr-adevar al Cenusaresei.
Dar haideti sa vedem cum stau lucrurile in cea de-a doua realitate. Situatia pare a se complica. Printul delasator nici n-o mai baga in seama. In fond, ea s-a tot intors la palat si au petrecut atata vreme impreuna. Limitarea de timp continua sa existe pentru tanara fata, pe cand Printul dispune de palat dupa pofta inimii. “- Ea n-are decat sa vina cand are chef.”, isi zice Printul zambind pe sub mustata.
Pai si atunci, ce sens are sa isi piarda fata bunatate de pantof? (Care nu trebuie sa fie musai de clestar.) Si cand, prin exceptie, se intampla asta, Printul il arunca intr-un ungher, cu nepasare – in cazul asta, Cenusareasa ramane si fara condur si fara Print! Prin urmare, de ce sa mai apara la bal?!
Atunci, Cenusareasa plina de obida, se transforma din “fata buna” in opusul ei. Printul asta se pare ca n-o iubeste cu adevarat, doar se preface! Asa ca ea nu mai vine la niciun bal. Sau daca totusi da (cat mai rar, desigur), sta tacuta intr-un colt si il priveste lung. Cand o invita la dans, il refuza. Intre timp, inima ii bate sa-i sparga pieptul, nebuneste.
Oricum nu poate vorbi. E pur si simplu indragostita. Si plina de ciuda. Se va razbuna pe Print. Nu-i va mai lasa niciun condur! Sa fie limpede pentru toata lumea! Si uite asa dispare Cenusareasa, pe drum de seara, cu pantoful in mana… pentru totdeauna. Vede el Printul!
Autor:
Oana – Mihaela Șerbescu,