Diavolul din noi
”Diavolul din noi”, opera a scriitorului turc Sabahattin Ali, este un roman zguduitor prin expresivitatea sa, precum si prin simbolismul lui plin de dramatism. El prezinta drumul initiatic al personajului Omer, un tip inteligent, dar prea desprins de realitate, care, pentru toate greselile si faptele sale, pe care nu este in stare sa si le asume in mod responsabil, da vina pe acea parte intunecata care exista in fiecare om… pe care o numeste sugestiv ”diavolul din noi”. Lucrarea are o structura asemanatoare romanului ”Ion”, in sensul ca incepe cu aceasta idee prezentata anterior, care va fi reluata si spre finalul romanului.
Omer este un functionaras parvenit ca urmare a inrudirii sale cu un unchi bogat, o ruda a sa foarte indepartata. Omer chiuleste sistematic de la birou si traieste destul de nemultumit, meditand la natura sa umana, filozofand referitor la acest aspect precum si la altele, alaturi de o sleahta de asa-zisi prieteni, in realitate oameni superficiali care vor sa creeze celor din jur iluzia superioritatii lor si se hranesc din aceasta iluzie. Treptat si-a abandonat studiile la facultatea de filozofie, considerand ca oricum aceasta nu i-ar folosi pentru a se realiza in viata, privind visator la un destin pe care este incapabil sa si-l implineasca.
Totul se schimba cand o intalneste in mod neasteptat pe Macide, o studenta la Conservator, hotarata si cu o personalitate plina de sinceritate, pe care simte ca o poate iubi si de care se indragosteste intr-adevar nebuneste. Atunci incepe sa realizeze desertaciunea propriei vieti si incearca sa isi schimbe stilul de viata. Nu reuseste, ”diavolul” il va atrage in luarea celor mai neasteptate si scabroase decizii, ajungand in cele din urma la inchisoare.
Romanul se incheie, asa cum am precizat, oarecum circular, cu meditatia lui Omer asupra propriei conditii umane: ”Nu aveam niciun scop in viata sau vreo convingere. Toata forta mintii mele am cheltuit-o pentru niste placeri de moment, placeri efemere si nicio clipa n-am meditat asupra viitorului meu. Pretul tuturor adevarurilor pentru mine era egal cu un raspuns dat la locul potrivit, cu o observatie plina de talc. O asemenea viata spirituala, care se schimba de la o zi la alta, m-a impins in mod firesc la absurditati, chiar la impertinente. Deseori cand cuvintele si faptele nesocotite se intorceau asupra mea, sustineam ca n-am vrut asta si in toate il condamnam pe diavolul acela care se ascunsese in sufletul meu. De teama ca n-am sa pot sa ma justific, il faceam pe el raspunzator pentru faptele mele (…) Dar ce legatura are diavolul? Ce fel de diavol? E o nascocire de-a mea pentru linistirea propriei constiinte! Diavolul din noi e un siretlic… in noi nu exista niciun fel de diavol. Exista numai neputinta… Lenevie… Lipsa de vointa… (…)”
Ce se intampla mai departe, ce decizie va lua Omer si care este evolutia in timp a relatiei sale cu Macide, ce alte tipologii umane mai intervin in roman si cum vor influenta acestea cursul vietii lui Omer, va las pe voi sa aflati prin lectura acestui savuros roman.
Autorul recenziei:
Oana – Mihaela Șerbescu,